DESPRE | CĂRȚI | PROGRAME | FILME | LEGĂTURI | CONTACT |
Particle Simulation |
Aplicație gratuită pentru simularea mișcării particulelor elementare și a generării câmpurilor acestora în conformitate cu Teoria Primară. |
Descarcă din [RO]: Descarcă din [UK]: Scanare antivirus: |
|
|
Versiune: Mărime: Dezinstalare: SO suportat: Tip aplicație: Fișier PAD: |
7.1 (Mai 2017) 947 KB inclusă orice versiune Windows gratuită |
Cerințe minime de sistem:
|
||
General |
Acestă aplicație simulează comportarea unei particule elementare în fluidul granular din spațiul ce o înconjoară, așa cum este descris în Teoria Primară. Ea arată un pozitron (sau un electron, mezon, proton) în secțiune, care este situat în interiorul unei cutii bidimensionale cu o arie de 10 x 10 unități, și fluxurile granulare locale cu direcții aleatoare. Interacțiunile dintre granule și particulele cu sarcină sunt similare, chiar dacă acestea sunt elementare sau compuse (și quarcii au sarcină electrică); toate acestea sunt arătate din sistemul fix de referință al laboratorului, într-un proces continuu, în care particula este considerată fixă. În cazurile electronului și pozitronului se poate vedea interacțiunea dintre particulă și un flux direcțional uniform. În esență granulele din flux se reflectă pe suprafața particulei, cu respectarea aproximativă a bine-cunoscutelor legi ale reflexiei. De ce aproximativă? Pentru că, prin prisma postulatelor și ipotezelor din teorie, observăm că mecanismul reflexiei granulare este ușor diferit de cel din optică sau din mecanica clasică, datorită unor caracteristici speciale ale mișcării granulare. În cazurile particulelor compuse, evoluția distribuției granulare va conduce la o mare concentrare a fluxurilor în regiunea pe care particulele componente o păstrează între ele. La câteva minute după apăsarea butonului Start, marea majoritate a granulelor se află deja în această regiune centrală, unde se reflectă succesiv de suprafețele particulelor și de unde nu vor mai putea scăpa. La final va rămâne un sigur flux superconcentrat, care este captiv în acea regiune. Dacă vedem lucrurile din perspectiva Modelului Standard, ele devin o reprezentare vizuală a generării unui câmp gluonic. Acest câmp menține particulele în formație, forța lui de respingere fiind contrabalansată de cele de atracție, produse de umbrirea "gravitațională" și de câmpurile electromagnetice. Dinamica unei particule reale este mai complexă, în acest model simplu sunt implementate numai o parte a legilor ei. Astfel nu trebuie uitat de efectele relativiste, pentru că particula ca întreg se deplasează și se rotește în același timp cu viteze foarte mari. Acest lucru determină câmpul gluonic să aibe mobilitate, să fie elastic, el modificându-și forma continuu pentru a fi în sincronism cu mișcarea particulei, și menținând în acest fel quarcii legați împreună într-o structură stabilă.
Secțiune printr-un proton și câmpul lui gluonic. Vezi și câmpul unui mezon
Un flux granular dreptunghiular reflectat de suprafața unui electron |
Opțiuni |
|
Descriere |
Primele versiuni ale acestei aplicații au fost proiectate numai pentru simularea ciocnirilor granulare între fluxuri locale și o structură densă formată din granule ce se rotesc, într-un cadru spațial bidimensional. Toate testele noastre au arătat că structura tinde să se comporte ca un întreg când densitatea granulară este fixată la un anumit nivel. Granulele interne par a se concentra în grupuri care continuă mișcarea globală de rotație; schimbarea formei circulare a fost de asemenea observată, confirmând tendința pe care o are o particulă reală de a se roti și în alt plan (în trei dimensiuni). Dar un mediu 3D ar cere un număr uriaș de granule, făcând simularea imposibilă la vitezele uzuale ale procesoarelor. Prin urmare am încetat temporar acest tip de simulare și ne-am concentrat mai mult pe emularea câmpurilor particulelor. Odată ce programul este lansat și tipul particulei a fost selectat, diametrul ei a fost ales, "cutia" spațială poate fi inițializată prin apăsarea butonului Reset. Particula va fi arătată în centrul cutiei, fiind de culoare albastră dacă are sarcină negativă sau roșie dacă este pozitivă. Suprafețelor particulelor se presupune a fi perfect circulare, iar raza lor mică și sectoarele de cerc mari au folosite doar din considerente grafice, pentru îmbunătățirea imaginii și pentru mărirea vitezei procesului de reflexie. Cănd se apasă butonul Start, ciocnirile granulelor cu particula selectată încep să se producă. Fiecare granulă face un pas în direcția ei arbitrară, pe o traiectorie liniară; dacă aceasta se ciocnește de suprafața particulei, ea îșî va schimba traiectoria datorită reflexiei; dacă nu, își va continua mișcarea în linie dreaptă. Acest ciclu se va repeta la infinit, până când butonul Stop este apăsat sau Shot este folosit pentru salvarea imaginii curente. Numărul de cicluri și de ciocniri este afișat în partea din stânga, împreună cu viteza medie de execuție a programului. În cazul particulelor compuse trebuie așteptat puțin (2-3 minute) până când fluxurile granulare încep să se concentreze; intervalul de timp care a trecut este afișat (minute : secunde) în partea de jos. Datorită numărului mic de granule și a dificultății de implementare a întregii cinematici granulare, câmpurile electric și gravitațional nu au fost reproduse în această simulare; o optimizare a algoritmilor și o folosire a mai multor procesoare simultan va permite adăugarea acestor câmpuri în viitor. |
Concluzie |
Acest program de simulare nu demonstrează validitatea Teoriei Primare. El dovedește doar că principiile și postulatele din teorie ce se referă la particule și la unificarea tuturor câmpurilor într-o singură mișcare granulară sunt posibile în practică. Toate aproximările matematice și formulele utilizate în program pot să emuleze interacțiunile reale de la scara cuantică sau de alta mai mare. Dar o simulare 3D completă a mecanicii de la nivel sub-cuantic, care chiar ar putea să demonstreze această teorie, pare a avea nevoie de o putere de calcul mult mai mare. |
Elementary Particles |
Această aplicație simulează apariția structurilor embrionare ce au condus în final la formarea particulelor elementare cu sarcină electrică, respectând postulatele granulare ale Teoriei Primare. |
Descărcați fișierul de instalare | epsetup.exe | |
Versiune: Mărime fișier: Dezinstalare: SO suportat: Tip aplicație: |
1.1 (Iunie 2017) 922 KB inclusă Orice versiune Windows gratuită |
Cerințe minime de
sistem:
|
||
General |
Aplicația simulează comportamentul unei structuri granulare compacte în două dimensiuni; această structură se deplasează pe verticală în spațiul dintr-o cutie (ce închide o suprafață de 10 x 10 unități) unde un flux adițional, neuniform se mișcă orizontal. Interacțiunile dintre granulele din spațiu și structura compactă respectă legea conservării momentului global. Dar aici trebuie făcută o remarcă: fluxul compact ar fi trebuit considerat ca o formațiune separată într-o simulare perfectă. Cu toate că în implementarea actuală se respectă regula de conservare, structura galbenă nu posedă aderența internă ce i-ar fi fost indusă de gravitație. Se poate selecta oricare din cele patru tipuri de fluxuri orizontale, unul fiind uniform și celelalte având diferite gradiente ale distribuției granulare verticale. Fluxul compact se deplasează vertical, spre partea superioară a cutiei, direcția lui fiind modificată de ciocnirile continue cu granulele fluxului orizontal. În cazul fluxului uniform, formațiunea verticală își schimbă treptat direcția către dreapta, în timp ce își va menține cât de cât forma dreptunghiulară. Dacă este selectat un flux neuniform, grupul galben se va îndoi spre dreapta în timp ce se deplasează, structura curbându-se cu atât mai mult cu cât densitatea locală a fluxului este mai mare (a se vedea ultimele trei poze de mai jos). |
|||
Poze |
Aceste capturi ilustrează evoluția structurii granulare compacte în prezența fluxurilor adiționale
|
|||
Opțiuni |
|
|||
Descriere |
Ca și în cazul
aplicației precedente, simularea a fost simplificată și limitată la
un cadru 2D. Un mediu 3D ar fi necesitat un număr uriaș de
granule, făcând simularea imposibil de rulat la viteza uzuală a
procesoarelor (fără plăci speciale de accelerare). Odată ce programul este lansat, tipul fluxului selectat și ales diametrul granular, cutia spațială poate fi inițializată prin butonul Reset. Fluxul compact va fi afișat în centrul cutiei ca un dreptunghi de culoare galbenă. Când este apăsat butonul Start imediat încep să se petreacă coliziunile granulare. Fiecare granulă va face un pas pe traiectoria sa liniară; dacă structura este ciocnită, filamentul orizontal de granule (l-am numit și supergranulă) din acel loc își schimbă traiectoria datorită reflexiei. Ciclul se va repeta la infinit până ce se apasă butonul Stop sau folosiți Shot pentru a salva configurația curentă. Numărul de cicluri și de ciocniri este afișat în partea din stânga, împreună cu viteza medie de execuție a programului. În mod normal trebuie așteptat puțin (2-3 minute) până când procesul de îndoire al structurii galbene va începe și devine perceptibil - în cazul fluxurilor cu gradient vertical. |
|||
Concluzie |
Nici această simulare nu demonstrează Teoria Primară, ca de altfel nici prima aplicație. Se încearcă a se arăta însă că formațiuni granulare embrionare cu forme curbe ar fi putut apărea în spațiul primordial, unde densitatea granulară era foarte mare. Aceste formațiuni s-ar fi putut combina ulterior in structuri tridimensionale tip vortex ce au devenit stabile în scurt timp, generând în acest mod un număr imens de particule elementare cu ambele polarități electrice (curbe ale suprafețelor) în proporții similare. |
Windraw |
Windraw este un utilitar grafic
cu care se pot afișa funcții normale sau parametrice, în
sisteme de coordonate Carteziene sau polare, și care poate calcula
rădăcinile acestor funcții, punctele lor de minim și maxim, ca și
valorile derivatei în orice punct și valoarea integralei funcției pe
un domeniu. Aici sunt cele trei funcții din Anexa 2 ce sunt folosite pentru a reprezenta interacțiunea quarcilor; puteți să salvați toate aceste fișiere pe un disc local și apoi să le deschideți cu programul Windraw, ce le va afișa imediat graficele pe domeniile de valori prestabilite. |
Descarcă (v 1.0, 1.2Mb) |
English |